Gradina sufletului meu


DSCN1162 DSCN1163 DSCN1164 DSCN1165 DSCN1166 DSCN1167 DSCN1168 DSCN1169 DSCN1170 DSCN1171 DSCN1173 DSCN1174

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sambata ce-a trecut am fost la gradina mea de la Bila.  Am plecat de acsa la 8.40 si, la 9.00 eram deja acolo. Aveam emotii. Nu mai intrasem in gradina de o luna si abia asteptam sa imi vad florile, plantele, sa ma bucur de gradina mea, pe care am indragit-o in cei mai bine de 5 ani pe care i-am petrecut in ea.

Am facut o gramada de treaba pana la ora 17.00 cand, desi as fi vrut sa mai stau, a inceput sa se insereze si a trebuit sa plec, pentru a nu ma prinde intunericul pe drum. Am terminat de defrisat jumatatea care ramasese necuratata de vrejii de rosii, ardei si vinete. Am taiat toti cocenii de porumb, pe care i-am folosit ca sa protejez smochinul, am musuroit toata vita de vie de masa si am cules o sacosa plina cu ceapa verde, rasarita din cepele mici ramase dupa cules si din randurile puse de mine in August pentru a le culege in perioada asta. Am mai cules si mult patrunjel si marar (mararul a rasarit singur din semintele cazute) ,  cateva fire de usturoi si niste ridichi imense si foarte gustoase, rasarite tot din seminte cazute.

Desigur ca nu puteam sa plec de acolo fara sa imi iau si cateva flori cu radacina, pe care sa le plantez in gradina de aici, si care sa imi aminteasca de gradina mea draga. Am luat un trandafir Maurice Utrillo, un Westerland pe care l-am pus langa un pom inalt si cam uscat pe care sa il conduc la vara, 2 The Fairy care m-au incantat toata vara cu florile lor multe si frumoase, si 2 lastari de Angela, care a intrat si el, de 2 ani, in topul meu de preferinte, si pe care i-am si pus sub peturi chiar sub geamurile bucatariei si ale balconului.

Am mai luat niste tufanele si crizanteme , digitalis, irisi si o tufa de aquilegia, desigur  🙂

Le-am plantat pe toate ieri.

Acum, pana la primavara, i-am respirat adanc parfumul , pentru a-mi ajunge pana la anul, si i-am spus „La revedere” gradinii mele de suflet.  Acum ma voi bucura de cea de aici.

 

22 de gânduri despre „Gradina sufletului meu

  1. poti sa semeni ce vrei si le lasi in voia Domnului ,si cand poti mergi si le plivesti etc ,dar sti ca manci sanatos, eu am diabet ,nam fost de 5 ani la diabetologie m-am tratat cu ceaiuri si am mancat sanatos ( nu mancam mezeluri din magazin, mici si alte preparate sucuri etc ) acuma nu demult am fost la diabetologie, pt ca m-a trimis medicu de familie, doctorita m-a intrebat ce tratament iau, iam zis ca am un trtament ( 500 mg siofor ) dar nul iau, folosesc ceaiuri si regim… mi-a zis ca oricum ajung la insulina ,si mi-a dublat medicamentul, la 1000 mg ( ca sa ajung mai repede pe insulina ) iti dai seama ce fac medicii, ei te imbolnavesc, din auzite am inteles: ei au un profit de la CAS de 15% din vanzarea de medicamente, pe trimitere mi-a lipit o rclama de insulina, desi nu am nevoie nici de medicament. Poate te-am
    plictisit cu povestea mea, dar am vrut sa stie si alti bolnavi, ce ne fac medicii. sanatate la toata familia si sa va bucurati de frumusetile de copii, sunt niste ingerasi …

    1. nu ma plictisesti deloc.Ai mare dreptate.De ce crezi ca UE incearca din rasputeri sa interzica si la noi cultivarea de plante medicinale? Incet incet ne vor controla ca pe roboti.
      Bunicii mei din partea mamei, Dumnezeu sa ii odihneasca, nu au vazut medicul la fata pana la 80 de ani. Si, desi bunicul a fost in razboi, bunica a crescut 16 copii si viata era extrem de grea, au trait simplu si sanatos. Nu aveau chimicale de stropit gradina si campul si aveau de toate.
      Acum ne baga pe gat chimicale cu forta.
      Gradina de la Bila o pastrez si exact asta am de gand sa fac. Sa cultiv tot ce se poate in ea in continuare. Nu rosii,vinete si ardei ca se fura, dar orice altceva merge. Plus ca am pomi si arbusti fructiferi,vita de vie,capsuni si tot felul de plante medicinale. Nu voi renunta la ea. 🙂

  2. Ce bine ca ai putut sa culegi ce ai semanat mai devreme….Iar ma faci sa ma repet : de cate ori iti citesc realizarile gradinaresti si ce frumos folosesti pamantul , ma induiosez toata si ma apuca tristetea ca nu mai am parte de asa ceva !
    Sa fiti sanatosi si spor la treaba in noua gradina! 🙂

    1. Iti multumesc Ana. Da, si eu ma bucur ca pot sa mai am grija de gradina si o voi face cu drag in continuare.E mare lucru sa ai un petec de pamant pe care sa poti cultiva singur ce si cum vrei.

  3. Victoria, sper ca ai luat si smochinele de acolo? Ce de legume de toamna ai avut! Si eu am ceapa, usturoi, patrunjel si marar, spanac si mangold(ala romanesc care rasare singur ) si multe tufe de brocoli care acum s-a invrednicit si infloreste atat de repede ca abia reusesc sa-l consum, din care mancam si crud. Si kale multe am, asa-i de faina gradina acum acoperita cu paie si verdele iesind din plapoma galbena!!!
    Toate bune, draga mea !

    1. Ultimele smochine le-am mancat Sambata, cand am fost acolo. 🙂 Ca doar nu lasam bunatate de fructe pe pom :))
      Nu le-am luat acasa pentru ca nu le plac copiilor….inca 🙂
      Eu nu am mai pus brocoli, ca am pus 2 ani la rand si nu s-a facut, plus ca a facut o multime de afide.
      O sa mai incerc la anul.
      Daaa,si mie imi place ca , desi e sfarsit de toamna, verdele se incapataneaza sa ramana la vedere 🙂
      Samata nu ma mai saturam de mirosit frunze, vrezi de rosii, ceapa si pamant 🙂

      1. O, draga de tine!
        Sa stii ca nici la noi nu a fost asa de bine in anii trecuti, anul asta a plouat destul si de aia s-a facut tare bine. Demult nu am avut asa de multa productie de la cateva fire/tufe acum 🙂

  4. da asa este Victoria, astea ne baga fortat toate chimicalele, dar noi cat putem munci pamantul nu ne lasam, ma bucur ca nu renunti la gradina de la tara, sa va dea Bunul Dumnezeu putere s-a puteti munci…

  5. Este bine cand ai doua locuinte,nu te plictisesti niciodata.
    Privesc cu nostalgie imaginile tale,si ma gandesc ca si eu la fel tanjesc dupa gradina mea.
    Acum in perioada asta e super la tzara mai ales ca a si nins,noi dam o tura Duminica dupa spectacolul Karinei,abia astept.
    Eu nu am mai intrat pe Blog,cu regret cred ca voi renunta la http://ingradinamariei.wordpress.com/ pentru ca nu mai pot accesa pagina.
    Am avuto norocul prostului…..,cei mici descarca fel de fel de joculete de pe net si nu se uita ca sunt virusate,asa ca m-au pricopsit cu un virus tampit si nu imi mai pot accesa adresa de e-mail.Din acest motiv am schimbat si adresa de e-mail pe care o aveam de mai bine de 15 ani,si binenteles si pe cea de acces la Blog,problema este ca mi-au generat o noua parola de identificare pe care o trimit pe vechea adresa de e-mail compromisa.Am scris celor de la Woord Press depre problema,iar ei imi cer ca masura de identificare prima parola pe care au generato ei atunci cand am facut Blogul,si cine sa o mai stie de atata timp,asa ca nu imi recunosc deloc vechea parola si am ramas si fara Blog.O sa mai incerce Gaby cand mai are timp sa mai verifice pe Hard inregistrari si date vechi si poate cine stie am noroc,pana atunci poate ca imi voi face un nou Blog,dar parca nu imi vine.
    Pana atunci toate cele bune,va urmaresc pe voi!

    1. E si bine,dar e si rau sa ai 2 case.Vara tanjesti dupa una,iarna dupa cealalta haha
      Imi pare tare rau de blogul tau.poate reusesti pana la urma sa rezolvi.Ar fi pacat.
      Nici eu nu mai pot intra pe primul meu blog,cel de pe blogspot. Si aveam scrise atatea acolo.Mi-ar fi placut sa mai recitesc din cand in cand.La mine se deschide pagina apoi, in 2 secunde se inchide si imi spune ca nu se poate accesa . Habar nu am de ce si nici timp nu am sa cercetez 😦
      Si mie mi-a fost greu sa imi fac alt blog dar,cu timpul l-am facut si acum e bine si cu asta.

Lasă un răspuns către ArhitectPeisagist Anulează răspunsul