Viata la tara


 

This slideshow requires JavaScript.

Dintotdeauna am iubit viata la tara.Inca din copilarie cand,verile,mergeam la bunicii din partea mamei si aveam parte de tot ce si-ar fi dorit un copil pe atunci.Spun asta pentru ca acum majoritatea copiilor nu isi doresc decat calculatoare,internet,role …..etc.In copilaria mea era altfel.Noi,copiii,eram fericiti cand puteam sa stam afara pana seara,sa alergam,sa jucam jocuri ca v-ati ascunselea,tara tara vrem ostasi, 1 2 3 la perete stai,cat e ceasul imparate…….va mai amintiti? Doamne ce frumos era.Ne strangeam la bunica in curte si nu ne mai saturam de joaca.Ne faceam carute in miniatura din bete legate cu paie,faceam oameni din paie sau tot din bete si ne jucam.Nu aveam multe papusi sau masinute,insa eram fericiti.

Aveam la dispozitie ,din livada bunicilor,toate fructele posibile,bunica ne facea placinte in cuptorul cu lemne,lapte prins in oale de lut si mancare gustoasa pe plita.

O buna parte din copilarie am stat la lampa cu petrol.Nu aveam televizor,iar cand in sfarsit a ajuns si electricitatea in sat,aveam un televizor vechi alb-negru,pe al carui ecran vedeam mai multi “purici” decat emisiuni.Care si acelea erau doar dimineata si seara,cate 2 ore.Mai prindeam vreo 2 programe rusesti,la care ne uitam chiar daca nu intelegeam nimic,dar asta numai daca era urat afara.In rest nu ne interesa prea mult televizorul.

Se mai dadea in sat,la caminul cultural,cate un film.Caminul cultural era o cladire cu podele din lemn,dar nu ca parchetul de azi :)) ,cu banci si scaune din lemn,unde se inghesuiau tinerii din sat la cate un film sau cand se dadea discoteca sambata seara.

Responsabil cu difuzarea filmului era unchiul meu,cel mai mare dintre cei 16 copii ai bunicilor mei.Asa ca,de multe ori vedeam filmul din cabina unchiului meu si priveam curiosi la masinaria care invartea rola cu filmul.De fiecare data,inainte de film era un scurt metraj de desene animate,care era primit cu exclamatii de tot felul si tipete.Insa asa era pe rola de film si nu putea sa se sara peste el.

De multe ori se oprea curentul si atunci era distractia mai mare.Cand se termina filmul,plecam spre case,pe intuneric,luminati doar de luna si stele.Eu aveam noroc cu verisoara mea Oana,de care imi este tare dor,careia nu ii era frica niciodata…..eu fiind terifiata de intuneric.Nici acum nu sunt cu mult mai breaza. :))

Bunicul ne ducea deseori in padure,sa culegem fragi si ciuperci in locuri pe care le stia si de unde ne intorceam cu pungi pline din care bunica facea retete delicioase.Si acum imi mai amintesc gustul ciupercilor coapte pe plita,sau facute cu smantana proaspata  si al fragilor pe care bunica punea putin zahar si smantana din belsug.Nu imi aduc aminte sa fi mancat carne decar rar cand eram in vacanta la bunici,cand taia bunica vreo pasare din curte,si ceva mai multa cand ne strangeam mai multi in jurul datei de 15 August,la Hramul satului ,cand taiau ori un porc,ori un vitel.Insa nu imi amintesc sa ii fi dus dorul vreodata,avand in vedere ca aveam mancare proaspata si gustoasa pe care bunica stia sa o faca atat de bine,cu produse aproape 100% din curtea ei.

Chiar si cand mergeam dupa lemne in padure si ne intorceam fiecare cu cate o legatura zdravana,prinsa cu sfori si carata in spinare,pentru noi tot distractie era.Asta pentru ca bunicii niciodata nu ne-au pus sa muncim.Am facut-o doar cand am vrut noi.Si ne placea.Din acest motiv acum munca in gradina nu mi se pare o obligatie ci o adevarata placere,chiar si atunci cand seara intru in casa rupta de sale :) .

M-au napadit amintirile si am scris cu totul altceva decat aveam in minte cand m-am gandit la acest post.

Pentru mine viata la tara a fost intotdeauna frumoasa.

Cateodata inseamna multa munca.Sa te trezesti la 5 dimineata si sa ajungi in pat(de multe ori chiar in casa) seara tarziu cand soarele a apus deja de mult,sa sapi,sa plivesti,si cand te uiti de unde ai inceput,sa vezi ca trebuie sa o iei de la capat,ca buruienile sunt iarasi mari,sa iti cresti legumele in gradina proprie, sa plantezi cu mana ta un pom si sa ii urmaresti evolutia,sa ai realizari,dar si esecuri,si sa inveti din propriile greseli.

Insa,atunci cand muncesti cu drag,nimic nu este mai frumos decat sa o faci in sanul naturii.

Dar,pe langa toate astea,viata la tara mai inseamna si multa distractie,aer curat,fructe si legume proaspete,copii crescuti in sanul naturii si sa ii inveti ce inseamna sa o respecti.Mai inseamna si mult mai putin stres,poluare si mai ales placerea de a avea tot timpul in jur flori si verdeata,sa vezi soarele si luna rasarind si apunand,sa poti numara stelele de pe cer si sa ii arati copilului tau carul mare si luceafarul.

Ce poate fi mai frumos de-atat?

Sincer va spun ca eu nu iubesc deloc iarna insa,aici la tara,astept cu nerabdare Craciunul  cand stiu ca vor veni din nou colindatorii,ca aici inca mai vin imbracati in portul popular si ca iti colinda cu adevarat colinde care iti merg la suflet.

Si cand vad ca tot timpul anului beneficiem de legume si fructe proaspete fara chimicale,de aer curat si multa verdeata,ma felicit pentru decizia de a ne muta la tara.

Viata este grea oriunde am trai,insa noi trebuie sa invatam cum sa ne-o facem frumoasa.

About these ads

23 thoughts on “Viata la tara

      • Eu am deja o casa pe langa Giurgiu care ma asteapta de cativa ani.Am restructurat-o,am aranjat ,dar imi lipseste…curajul.M-i dor de tara dar multi m-au descurajat si mi-au spus ca nu se merita sa ma intorc acasa.
        Sunt de 10 ani in Italia si simt ca nu mai pot sa stau aici :-(
        Vreau curtea mea,gradina meeeeeaaaa!!!
        Ps:sunt putin invidioasa pe voi cei care aveti gradina :-)

  1. vai cat de frumos e la tine!!!!
    sa stii ca nu toti copiii isi doresc calculatoare, roboti, barbie si role, ioana mea abia asteapta vacanta, sa mearga la tara, sa se suie in copaci, sa aiba grija de animalute si sa planteze floricele :) si pe noi ne bate gandul sa o stergem la tara, mai ales ca avem doua variante si amandoua de exceptie: suceava si baia de fier, gorj.

  2. Bravo,Victoria !Pentru decizie si pentru modul de viata ales si pentru gospodina din tine.Eu am fost crescuta in oras,la tara stau de cand m-am casatorit,dar,nu as da viata de tara pe cea de la oras,niciodata dar niciodata.Mai vorbim.

  3. Ooooofff , Victoria draga , uite cum ma faci tu pe mine sa scot din coltul cu amintiri al mintii mele….copilaria mea la bunica si sa imi doresc ca fata mea sa ajunga sa construiasca masina aia a timpului , unde sa apas pe buton si sa ma fac bebelas….Mi-au dat lacrimile citindu-te….si mi-am dorit din nou viata mea la tara , tata si gradina….si tot asa mai departe.
    Frumos….si felicitari pentru decizia voastra!

    • Sa stii ca am scris si eu cu lacrimi in ochi.Toate astea sunt doar amintiri frumoase pe care simt nevoia sa le retraiesc in felul asta macar.Povestindu-le.
      Sunt cele mai dragi si mai frumoase amintiri ale copilariei mele.
      Multumesc.

  4. Asta vorbesc si eu cu sotul, copiii din ziua de azi nu stiu ce inseamna sa te bucuri cu adevarat de copilarie.
    Mi-as dori sa dau timpul inapoi sau mai bine spus sa avem acum viata de atunci.
    Ce amintiri………………………..
    Va pupam…………………

  5. foarte frumos povestesti Victoria.Mi-a placut mult postarea asta.Asta spune multe despre tine ca om.Nici eu nu as putea trai la oras ,si mai ales la bloc.Cand o vad pe fiica-mea cat e de fericita si cum zburda si se intreaba:oare ce fac acum copii care stau la bloc?ma bucur ca am o curte in care sa pot pune de toate.E minunat la tara!chiar daca e obositor,dar e o munca pe care o facem cu placere.Durerea de sale,ne trece imediat ,cand ne gandim ce placut e sa culegi roadele gustoase si sanatoase.Si cred cu tarie ca viata asta,asa cum o vedem si o traim noi,iubitorii de gradinarit, prelungeste viata.

  6. Si eu mi-am petrecut verile din copilarie la tara si m-am regasit in foarte multe din ce ai povestit aici: serile cu lampa de petrol, filmele la caminul cultural al satului samd. Poate asta este motivul pentru care cu multi ani dupa asta, in mod surprinzator (sau nu), a inceput sa imi placa gradinaritul.
    Si eu am crescut la oras in bloc, dar in momentul de fata sunt undeva la limita :), am gradina insa stau la oras (care are totusi cateva avantaje) iar pentru mine asta este combinatia ideala.
    Cred ca mi-ar placea sa stau la tara, insa am impresia ca nici viata la tara nu mai este la fel cum imi amintesc eu ca era acum 18 ani, tu stii mai bine :).
    Oricum, sunt de acord ca si in momentul de fata, viata la tara (cu toate neajunsurile ei) este mai placuta decat cea din jungla urbana.

    • viata la tara este frumoasa numai pentru cine stie sa si-o faca frumoasa.Eu nu am conditii.Casa in care stam am cumparat-o impreuna cu altii,dar a ramas pe numele acelor persoane,iar noi avem numai drept de folosinta 5 ani,asa ca nu avem voie sa e cream conditii.WC-ul este in curte,ne spalam la lighean,insa in orice lucru pe care il facem cautam asa vedem ceva frumos sau amuzant.Asa zic eu ca trebuie sa traim viata.
      Restul le facem in timp.Daca ne juta Dumnezeu,la anul vom incepe sa construim.
      Cu siguranta e mai bine decat in oras.

  7. te inteleg perfect.21de ani am trait intr-un sat(Sartas) jud alba zona de munte si dupa casatorie m-am mutat mai la tara cum se zice loc Ciumbrud jud alba dar nu as putea sa stau la bloc nici o clipa.Vreau sa se bucure si fetita mea de tot ce am trait eu.Din tot ce citesc mi se pare ca am trait amandoua aceleasi clipe si momente de basm.Tare te admir si iti doresc numai bine si ingerasilor tai sa fie sanatosi,iar parintilor sa aveti putere de munca sa ii ocrotiti.ne mai ”auzim”

  8. De cate ori ma uit la pozele din gospodaria voastra si vad cum prinde cheag si se-nfrumuseteaza tot mai gospodareste, ma gandesc : omul sfinteste locul !
    Acuma, citindu-ti randurile, realizez ca si locurile isi pun amprenta pe om.

    • Multumesc Laura.Sa stii ca asa este.Locurile si oamenii pe care ii intalnesti de-a lungul vietii.
      Depinde de noi daca stim sa invatam numai ce e bun.

  9. ” majoritatea copiilor nu isi doresc decat calculatoare,internet,role”
    majoritate copiilor de la oras isi doresc asta.Eu am trait la tara,mai nou a trebuit sa ma mut la oras.La tara lucrurile au ramas la fel,acelasi sotron facut in tarana cu o sarma,tot jocuri precum tara ,tara vrem ostasi,pitirea,si toate cate le-ati numit mai sus.Lucrurile au rams la fel,nimic nu s-a schimbat.Inca este valabila viata aia fara griji,in care faci ce vrei,in care bunicii sunt gata sa-ti faca orice pofta,in care mananci sanatos,traiesti sanatos,Craciunul inca il astepti pentru ca visezi in fiecare seara toate mancarurile alea care te ating pana la inima,inca sunt valabile toate.Cu toate astea vin la tara si copii de la oras,cu tablete,role,haine de firma,care datorita acestor lucruri superioare ii fac sa stea singuri si sa piarda distractia alaturi de acei copilasi de tarani.Foarte frumoasa postarea dumneavoastra,cu toate ca am doar 17 ani m-am regasit complet in ea.

    • Bine ai venit pe blogul meu, Denisa. Acum , preferintele copiilor mai depind si de educatia oferita de catre parinti. Daca un parinte prefera sa ii ofere copilului sau o tableta doar ca sa stie ca nu sta pe capul lui, atunci copilul acela deja e cu un pas mai departe de o copilarie frumoasa, asa cum am avut eu la bunicii mei. Chiar daca nu au rude la tara, este important ca parintii sa inteleaga ca trebuie sa le insufle copiilor lor dorinta de joaca, de socializare si de miscare in aer liber. Si copiii mei au calculatoare, dar au program la ele si tot timpul ii provoc la activitati in aer liber.
      iti multumesc pentru vizita.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s